Istoria Internetului II

• In luna mai a anului 1974, Bob Kahn si Vint Cerf au publicat o lucrare denumita „A Protocol for Packet Network Interconnection”, disponibila integral la adresa http://global.mci.com/us/enterprise/insight/cerfs_up/technical_writings/protocol_paper/index.xml?slide=1 , lucrare cam „greoaie”, insa care merita citita deoarece descrie in detaliu designul si implementarea unui program de control al transmisiei (TCP), care in 1978 se va desparti in TCP si IP.ARPANET a dat nastere unui numar de protocoale legate in primul rand de schimbul de pachete. Astfel, unul dintre cele mai trainice rezultate a fost dezvoltarea unui protocol utilizator-retea care a devenit interfata standard dintre utilizatori si retele, denumit „ITU-T Recommendation X.25”. Acesta a fost si baza pe care firma de consultanta BBN (despre care am vorbit in numarul trecut) a deschis Telenet-ul, un serviciu comercial de schimb de pachete, care a devenit odata cu trecerea timpului parte a serviciului Sprint X.25.Un an mai tarziu, apare si primul „mailing list” - un grup de discutii pe o anumita tema prin intermediul mesajelor trimise prin email; in momentul in care un mesaj este trimis pe o astfel de lista de emailuri, fiecare persoana inregistrata primeste un mesaj – creat de Steve Walker. Einard Stefferud e persoana care si-a luat rolul de moderator deoarece aceasta lista nu a fost automata la inceput.Trecusera doar patru ani de cand Tomlinson inventase programul de email, si a urmat ca John Vittal sa se implice, sa dezvolte si sa transforme programul intr-unul cu o interfata prietenoasa si care sa ofere mai multe optiuni. Desi fusesera adaugate optiuni pana cand Vittal, tanar programator la ISI (Information Sciences Institute) in cadrul Universitatii din California de Sud s-a pus sa dezvolte MSG, acesta a fost primul program care a oferit functii de „filing”, „forwarding” si „replying”.Anul 1977 aduce RFC 733, standardul pentru formatele mesajelor text (specificatiile emailului). La adresa www.faqs.org/rfcs/rfc733.html poti sa gasesti documentul integral. Lucrarea prezinta spatiul de lucru, sintaxa, semantica si se incheie cu cateva exemple concrete.Dupa ce in luna martie a anului 1978, TCP s-a impartit in TCP si IP, la 12 aprilie 1979, Kevin MacKenzie trimte un email catre MsgGroup in care sugereaza utilizarea anumitor simboluri, de genul -), pentru ca textul sa nu fie prea searbad. Simbolul „-)” vroia sa insemne „limba in barbie”. Problema a fost ca in acel moment nimeni nu a parut interesat de idee, asa ca aceasta a ramas doar in stadiul de proiect. Abia 3 ani mai tarziu, Scott Fahlman (socotit parintele emoticon-urilor) a propus utilizarea simbolurilor :-) si :-( pentru a nu se mai isca discutii interminabile atunci cand cineva posta un text in gluma, iar altii il luau in serios. Fahlman nu avea sa realizeze ce importanta va avea acel mesaj, asa ca nu i-a dat atentia cuvenita, iar acesta s-a pierdut. In cele din urma, dupa mari eforturi, mesajul a fost recuperat. La adresa www-2.cs.cmu.edu/~sef/Orig-Smiley.htm poti sa citesti mesajul original si istoria buclucasa de recuperare a acestuia.Inceputul anilor 1980 este unul destul de ghinionist, deoarece la data de 27 octombrie sistemul ARPANET este complet blocat de un virus (se pare ca a fost vorba de un accident si nu de intentie), fiind necesare careva zile pana ce sistemul este pus din nou pe picioare. Tot in aceasta perioada au fost initiate doua noi proiecte de retelistica: BITNET (Because It’s Time NETwork) si CSNET (Computer Science NETwork). BITNET a inceput ca o retea cooperativa la Universitatea City din New York, realizand prima conexiune catre Yale. Aceasta a adoptat suita de protocoale IBM RSCS si se baza pe conexiuni directe de linii inchiriate intre participanti. Majoritatea conexiunilor BITNET originale faceau legaturile intre calculatoare IBM performante din centrele universitare. Lucrurile aveau insa sa se schimbe pe masura ce implementarile protocoalelor puneau la dispozitie si alte calculatoare. Un avantaj al acestei retele era faptul ca oferea utlizatorilor servicii unice de genul LISTSERV (o aplicatie software de liste e-mail).CSNET (Computer Science NETwork) a fost fondata de NSF (National Science Foundation) in primul rand pentru a furniza servicii de retelistica (email in special) universitatilor si grupurilor de cercetare care nu aveau acces la ARPANET. CSNET folosea protocolul Phonenet MMDF, si in premiera a utilizat TCP/IP prin X.25 (protocol de schimb al pachetelor de date) folosindu-se de retele publice.In 1982 DCA si ARPA stabilesc TCP (Transmission Control Protocol – Protocolul de control al transmisiei) si IP (Internet Protocol) ca suita de protocoale pentru ARPANET, cunoscute ca si TCP/IP. Acest eveniment a dus la o prima definitie a „internetului”, un set de retele interconectate (cele care foloseau TCP/IP), iar „Internet” – „interneturi” TCP/IP conectate intre ele.Tot in acest an este creat de EUUG (European Unix Users Group), Eunet (European UNIX Network) care furniza servicii de e-mail si USENET (un sistem de mesagerie care foloseste o retea de calculatoare, de obicei Internetul, pentru a transfera mesaje organizate pe diferite teme).In urmatorii doi ani au avut loc mai multe evenimente importante. Sunt conectate la retea orasul Stuttgart si Korea, iar in acelasi timp sunt realizate conexiuni noi intre Olanda, Suedia, Danemarca si Marea Britanie.ARPANET avea sa se desparta in ARPANET si MILNET, cea din urma unindu-se cu DDN (Defense Data Network) creata cu un an in urma. Din cele 113 noduri existente, 68 au trecut in proprietatea MILNET.Apar si statiile „desktop” pe care rula Berkley UNIX (4.2 BSD), acesta incluzand software de retea (la adresa www.daemonnews.org/199903/history.html poti sa gasesti o istorie interesanta a sistemului UNIX, inainte de Berkeley, 1975-1984).De fapt anii 1980, au fost marcanti pentru explozia calculatoarelor, care aveau sa devina in scurt timp niste lucruri obisnuite in birourile importante, dar nu numai. Furnizarea de calculatoare si programe pentru acestea a devenit cea mai importanta industrie in mai putin de o decada. Astfel, echipamentele de retea erau o afacere profitabila pentru ingineri limitati pana atunci doar la calculatoare „mainframe”. Xerox a fost compania care a sesizat pericolul care vine din partea calculatoarelor, si temandu-se ca nu cumva produsele sale sa nu mai fie cautate (masini de scris, copiatoare), l-a angajat pe Bob Taylor, director la IPTO (Information Processing Techniques Office) in cadrul ARPA in perioada 1965-1969, pentru a construi un centru de cercetare Xerox, in care cele mai luminate minti sa nu faca altceva decat cercetare si dezvoltare in domeniul calculatoarelor si tehnologiei. Astfel a aparut PARC (Palo Alto Research Center), unde au fost recrutati printre altii, Jerry Elkind si Severo Ornstein.Atmosfera la PARC era deosebita, o multime de tehnicieni si oameni de stiinta lucrand pentru viitorul calculatorului. In curand Xerox avea sa ajunga aproape de talia IBM-ului, aici nascindu-se si proiectul „Alto”, cu motto-ul „Un calculator pe biroul fiecaruia!”.1984 este anul in care a fost introdus DNS-ul (Domain Name System). Acesta este un serviciu care indica modul in care numele sunt traduse in adrese IP, in acelasi timp controland si livrarea corespunzatoare a e-mailurilor. Daca un calculator nu se poate conecta la DNS, browserul nu va fi capabil sa acceseze situri folosind cuvinte-cheie usor de retinut (la adresa www.ripe.net/ripe/docs/ripe-192.html gasesti o configurare simpla a unui DNS). Acum este depasita si granita celor 1000 de „gazde”. Un an mai tarziu, la data de 15 martie 1985, symbolics.com devine primul domeniu inregistrat, urmand apoi cmu.edu, purdue.edu, rice.edu, berkeley.edu, ucla.edu, rutgers.edu, bbn.com, mit.edu, think.com, css.gov, mitre.org etc.Canada a realizat in 1985 o mare performanta reusind intr-un an sa interconecteze universitatile din est cu cele din vest.Un an mai tarziu ia fiinta NSFNET (National Science Foundation Network). Bazata pe modelul primitiv ARPANET care era axat pe o singura infrastructura pentru interconectarea campusurilor, NSFNET s-a concentrat pe o schema in care clientii regionali se conecteaza la backbone-ul NSFNET, iar la acestia se pot conecta alti clienti. NSF a creat 5 supercentre (JVNC@Princeton, PSC@Pittsburgh, SDSC@UCSD, NCSA@UIUC, Theory Center@Cornell) pentru a putea furniza putere de procesare pentru toti clientii. Interconectarea se baza pe un backbone („Fuzzball”) de 56kb/s, ceea ce a permis o explozie de conexiuni, in special din partea universitatilor.Pentru a ne putea da seama de modul si viteza in care s-a dezvoltat Internetul, este suficient sa precizez ca in 1987 numarul „gazdelor” depaseste 10.000, ceea ce inseamna ca in mai putin de 3 ani, acestea au crescut de 10 ori.In 1988, cind numarul ajunsese la 60.000 are loc un eveniment mai putin fericit: peste 6.000 de calculatoare au fost infectate cu un vierme de Internet (denumit Morris Worm, dupa numele autorului), blocand aproape in totalitate sistemul.Francis Litterio povesteste pe pagina sa de Internet, http://world.std.com/~franl/ ce s-a intamplat: „Imi aduc aminte ce s-a intamplat. Obisnuit cu calculatorul, pentru mine fusese un eveniment deosebit, dar in 1988 Internetul era necunoscut chiar si celor mai pretentiosi reporteri, iar WWW-ul (World Wide Web) nu fusese inca inventat. Mi-aduc aminte ca NBC Evening News au dedicat mai putin de 30 de secunde acestui eveniment. Daca un dezastru de acceasi amploare ar avea loc in zilele noastre, presedintele SUA ar tine probabil o conferinta de presa in care sa calmeze populatia…” […] „In seara zilei de 2 noiembrie 1988, un program care se autocopia a fost lansat pe Internet. Programul, un vierme de Internet, (<>) calculatoare VAX si Sun-3 pe care rula Berkeley UNIX, si s-a folosit de resursele acestora pentru a ataca alte calculatoare. In cateva ore, programul s-a raspandit in intreaga America, infectand sute de mii de calculatoare, majoritatea dintre acestea devenind inactive”. […] „3 noiembrie 1988 este deja cunoscuta ca <>. Administratorii de sistem din toata tara au lucrat din greu in acea zi si au descoperit ca retelele de calculatoare erau supraincarcate. Daca s-au putut loga si au generat o lista de activitate, au observat mii de procese de tip <> (interpretori de comenzi). In momentul in care au incercat sa inchida procesele, acestea reapareau cu o viteza si mai mare. Nici macar restartarea calculatoarelor n-a avut nici un efect, deoarece in cateva minute de la repornire, sistemele erau din nou supraincarcate de aceste procese misterioase. De fapt, calculatoarele fusesera invadate de un vierme de Internet. Acesta este un program care se propaga printr-o retea, folosindu-se de resursele unui sistem pentru a-l ataca pe altul. (Virusul, in comparatie cu viermele de Internet, este un program care se insereaza intr-un alt program). Viermele a profitat de gaurile de securitate ale sistemelor pe care rula BSD UNIX 4.2, 4.3 sau SunOS. Aceste gauri i-au permis conectarea la alte calculatoare din retea, trecerea de pasul de autentificare, copierea iar apoi atacul asupra altor sisteme. Supraincarcarea s-a produs din cauza faptului ca viermii se raspandeau in progresie geometrica. Internetul nu fusese atacat atat de puternic pana in acel moment, cu toate ca existasera diverse speculatii ca se pregateste un astfel de atac. Majoritatea administratorilor de sistem nu erau familiari cu conceptul de viermi de Internet, si a durat o perioada pana ce si-au dat seama ce se intampla si ce ar fi de facut”.Intreaga poveste prezentata detaliat si care merita citita o gasesti la adresa http://world.std.com/~franl/worm.html .In urma acestui incident, DARPA fondeaza CERT (Computer Emergency Response Team - http://www.cert.org/), un centru de expertiza in securitate pe Internet, organizatie care opereaza si in 2005. Intre timp, backbone-ul NSFNET este upgradat la T1 (1,544 Mbps).O alta organizatie importanta a fost IANA (Internet Assigned Numbers Authority – www.iana.org). Aceasta poate fi considerata coloana vertebrala a Internetului, fiind responsabila cu administrarea adreselor de Internet, a numelor de domenii si aspectelor legate de protocoale. Locul acesteia a fost luat de ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers), organizatie fondata cativa ani mai tarziu.O persoana marcanta atat pentru aceasta organizatie, cat si pentru evolutia Internetului, a fost Dr. Jonathan B. Postel. Director al diviziei Computer Networks la ISI (Information Sciences Institute) in cadrul Universitatii Southern Carolina, si director al IANA, Postel a fost rasplatit in 1998 pentru contributia sa la evolutia Internetului cu medalia de argint a ITU (International Telecommunication Union). Pentru o descriere mai detaliata a activitatii acestuia viziteaza adresa www.postel.org/remembrances/iana-pr102098.html.Fanii mircului vor trebui sa retina anul „de gratie” 1988, fiindca in acest an a fost dezvoltat IRC-ul (Internet Relay Chat), de catre Jarkko Oikarinen. Jarkko povesteste cum a inceput totul pe situl www.irc.org/history_docs/jarkko.html : „[…] Lucram in vara anului 1988 la DIPS (Department of Information Processing Science) la Universitatea din Oulu. Cum nu prea aveam multe de facut (administram serverul Sun al departamentului), m-am apucat sa creez un program de comunicare, care avea ca scop sa faca OuluBox putin mai utilizabil. Scopul era sa transforme stirile USENET in discutii in timp real. Jyrki Kuoppala ( jkp@cs.hut.fi) implementase un program de expediere a mesajelor catre alte calculatoare (rmsg), insa nu avea implementat conceptul de canal, asa ca era utilizat pentru comunicatii de la o persoana la alta…”. In continuare, Jarkko relateaza modul in care IRC-ul s-a raspandit mai intai in Finlanda, iar apoi si in alte zone.Nu in ultimul rand, 1988 a fost anul in care s-au conectat la NSFNET, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Norvegia si Suedia.

sursa: myc.ro