Istoria Internetului I

• Deschidem calculatorul si zilnic ne lovim de email, browser, server, chat, mesagerie instantanee. Toate acestea reunite sub tutela Internetului. Cum a aparut si s-a dezvoltat acest paianjen urias, ce a stat la baza lui, vom vedea in paragrafele urmatoare.
• Implicatii si influente
• Bineinteles ca aproape toate lucrurile pe care le face omul sunt legate de progres. Iar progresul este in mare masura sinonim cu confortul. Daca stam sa ne gandim ca acum cateva secole era nevoie de cateva saptamani sau poate chiar luni pana se raspandea o stire de la un capat la altul al Pamantului, asa ceva pare de neconceput in ziua de azi, cand poti sa afli instantaneu ce se intampla la zeci de mii de kilometri distanta.O definitie a Internetului ar suna cam asa: un „mecanism” urias format din zeci de milioane de calculatoare conectate intre ele (prin cabluri sau wireless) prin care orice persoana poate sa aiba acces la informatii, indiferent de pozitia geografica in care se gaseste. Astfel, o persoana din Londra poate sa acceseze – in cateva secunde – informatii care se gasesc pe un server din Tokyo.Spuneam intr-unul dintre paragrafele anterioare ca nevoia de confort si economisirea timpului au fost si sunt motoarele principale ale evolutiei (tehnologice, sociale, comerciale). Internetul a constituit o revolutie pentru fiecare dintre acesti trei factori. Din punct de vedere tehnologic, lucrurile au explodat in ultimii 10 ani, astfel incat s-a ajuns astazi la schimbarea de date intre doua calculatoare aflate in orase diferite, cu viteze de 101 Gb/s, ceea ce practic inseamna ca ai putea transfera toate datele de pe un hard disc de 250 de GB in 19,8 secunde!Semnificativ a fost si impactul asupra relatiilor sociale. Accesul mult mai rapid la informatie influenteaza foarte mult generatiile emergente, iar modalitatile de comunicare sunt diverse si extrem de accesibile.Nu in ultimul rand, Internetul a devenit o baza a comertului, facilitand mult platile si diverse tranzactii.Insa cum toate acestea trebuie sa fi avut un inceput, am fost curios sa vad de unde a pornit totul, asa ca m-am asezat confortabil in fotoliu, mi-am pus ochelarii pe nas si am inceput sa cercetez…
• Origini
• Cu toate ca ceea ce voi spune acum ar putea suna ciudat si – chiar daca as putea sa fiu acuzat ca exagerez – primul eveniment care a avut o anumita semnificatie in pregatirea terenului a fost cablul trans-Atlantic realizat in 1858. La vremea respectiva evenimentul a fost vazut ca o super-realizare, chiar daca in realitate a fost un esec tehnic, functionand doar pentru cateva zile. 8 ani mai tarziu insa, cablurile instalate aveau sa reziste timp de aproape un secol!Si am sa mai fac inca o declaratie „incendiara”: probabil ca am putea sa le multumim rusilor pentru Internetul de azi! :) Bineinteles ca e mult spus, insa o legatura chiar exista. In 1957, dupa ce Uniunea Sovietica a lansat la data de 4 octombrie primul satelit artificial, Sputnik, Statele Unite au ripostat infiintand la 7 februarie 1958, in cadrul Departamentului Apararii, ARPA (Advanced Research Projects Agency), agentie responsabila cu cercetarea stiintifica si tehnologica pentru armata. La adresa www.arpa.mil se gaseste situl oficial al organizatiei (acum DARPA – Defense Advanced Research Projects Agency). Aceasta organizatie a strans in jurul ei o multime de persoane foarte capabile, care in mai putin de un an si jumatate au realizat primul satelit american.Abia peste cativa ani, ARPA a inceput sa se concentreze asupra retelelor si tehnologiei comunicatiilor.Una dintre cele mai importante persoane care a contribuit la nasterea Internetului, este fara doar si poate Joseph Carl Robnett “Lick” Licklider. Dar inainte de a continua, ar fi oportun sa amintesc si lucrarea lui Leonard Klienrock, „Information Flow in Large Communication Nets”, un text in care este prezentata pentru prima data teoria schimbului de „pachete”. Documentul scanat integral il gasesti la adresa www.lk.cs.ucla.edu/LK/Bib/REPORT/PhD/proposal.html . Licklider a fost ales in 1962 sa conduca centrul ARPA de cercetare si imbunatatire a utilizarii calculatorului in scopuri militare. Fiind o persoana foarte deschisa si intreprinzatoare, Licklider nu s-a plafonat si a extins contractele din sectorul privat catre universitati, acesta fiind pasul care a dus la infiintarea ARPANET.Cat timp a fost la DARPA si-a convins succesorii, pe Iavn Sutherland, Bob Taylor si pe Lawrence Roberts de importanta conceptului de retea.Nu a trecut mult timp pana cand Roberts a pus teoria in practica, asa ca in 1965 impreuna cu Thomas Merrill au conectat doua calculatoare, un TX-2 situat in Massachusetts cu un Q-32 aflat in California prin intermediul unei conexiuni dial-up foarte lente, luand nastere practic prima retea de tip WAN (wide area network). Realizarea a demonstrat ca PC-urile pot functiona foarte bine interconectate, pot sa schimbe date sau sa ruleze programe, insa a mai evidentiat o realitate: necesitatea unei conexiuni mai rapide.In lucrarea „On Distributed Communications” (1964), un inginer pe nume Paul Baran descrie o arhitectura remarcabila a unei retele de distribuire a pachetelor de date. Reteaua este creata in asa fel incat sa reziste la degradarea unuia dintre componente fara a se pierde comunicatia intre doua puncte. Din moment ce fiecare calculator poate fi conectat la unul sau mai multe computere, s-a presupus ca orice legatura a retelei poate sa se intrerupa, astfel ca nu exista un control sau o administrare centrala. Arhitectura lui Baran a fost bine pusa la punct, si a fost un punct de baza in a convinge armata ca retelele globale de calculatoare sunt o tehnologie promitatoare. Pentru activitatea si contributia pe care a avut-o la infiintarea si evolutia Internetului, Baran a primit numeroase premii, printre care Medalia IEEE Alexander Graham Bell (distinctie stabilita in 1976 pentru a celebra un centenar de la inventarea telefonului).Doi ani mai tarziu, in 1966, Roberts a intocmit primul plan ARPANET, urmand ca in 1969 cei de la UCLA (University of California, Los Angeles) sa le propuna celor de la DARPA organizarea centrului „Network Measurement” in cadrul proiectului ARPANET (Advanced Research Project Agency Network). In acest an BBN (Bolt, Beranek and Newman – o firma de consultanta fondata in 1948) a livrat celor de la UCLA un IMP (Interface Message Processor – un router cu o interfata si un soft special) bazat pe Honeywell DDP 516 (minicalculator cu 12K de memorie), pentru a se incerca o interconectare, liniile de 50Kbps prin care s-au realizat legaturile fiind furnizate de AT&T. Acesta a fost conectat la alte doua situri (SRI si UCSB), intr-o retea cu patru noduri.Nodul 1 - UCLA, nodul 2 – SRI (Stanford Research Institute), nodul 3 – UCSB (University of California Santa Barbara) si nodul 4 – UA (University of Utah).Planul era intr-adevar maret pentru acea perioada: un profesor de la universitatea din California impreuna cu un grup de studenti au incercat sa se logheze in calculatorul Universitatii din Stanford si sa trimita cateva date catre acesta. Lucrurile au luat o turnura neasteptata insa. Pe data de 29 octombrie, in momentul in care au incercat sa scrie „login” pentru a vedea daca literele sunt afisate pe monitorul aflat la distanta, cand au ajuns la litera G, sistemul s-a blocat :). Oricum, pana si faptul ca primele doua litere aparusera, era deja o adevarata realizare.Inceputul anilor 1970 a insemnat accelerarea procesului de dezvoltare, V.G. Cerf, C.S. Carr si S. Crocker publicand lucrarea „HOST-HOST Communication Protocol in the ARPA Network”, iar gazdele ARPANET incep sa foloseasca NCP (Network Control Protocol) primul protocol „host-to-host”.In anul urmator existau deja 15 noduri (23 de gazde): UCLA, SRI, UCSB, Univ of Utah, BBN, MIT, RAND, SDC, Harvard, Lincoln Lab, Stanford, UIU(C), CWRU, CMU, NASA/Ames.La inceputul toamnei BBN a inceput sa livreze IMP-uri folosind Honeywell 316 (mai ieftin decat predecesorul sau). Din cauza faptului ca IMP-urile erau limitate la 4 conexiuni, BBN a dezvoltat un IMP care suporta pana la 64 de terminale. Acest an este unul de referinta, deoarece Ray Tomlinson – angajat al BBN – inventeaza programul de email ce avea ca scop expedierea de mesaje intr-o retea. De fapt emailul a fost o combinatie intre SENDMSG si CPYNET (un program experimental de transfer de fisiere). Tomlinson a modificat programul pentru ARPANET, ajungand un adevarat succes. Tot in aceasta perioada a fost ales si simbolul „@” (at) pentru a conecta numele utilizatorului cu numele gazdei, adresare ce a ramas neschimbata pana in ziua de azi. Anul 1973 a fost de asemenea unul important, deoarece au avut loc mai multe evenimente semnificative :- s-a realizat prima conexiune internationala la ARPANET (cu UCL – University College of London).- apare in lucrarea de doctorat a lui Bob Metcalfe conceptul Ethernet.- intr-o publicatie aparuta in luna martie, se precizeaza ca numarul de utilizatori ai ARPANET-ului depaseste 2000, iar 75% din trafic este „acaparat” de email.

sursa: myc.ro